Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

       După 1848 s-a înregistrat o aşa degenerare de idei şi de fapte, încât nu mă mai puteam încrede nici în colaboratorii mei. Treburile din jurul casei trebuiau să fie făcute de mine şi de mama. Eu trebuia să gătesc, să pregătesc masa, să mătur casa, să tai lemne, să fac cămăşi, pantaloni, prosoape, cearşafuri, să le cârpesc atunci când se rupeau. Părea o pierdere de timp în chimb, am găsit în acele activităţi o mare posibilitate de a-i ajuta pe tineri în viaţa lor de creştini. În timp ce împărţeam pâine, în timp ce puneam borşul, puteam, fără grabă, să le dau un sfat bun, să le adresez o vorbă bună. Seara, după ce terminam, trebuia să rezolv alte necesităţi.

      O mare dificultate am întâmpinat în privinţa cărţilor. După ce am terminat catehismul mic, nu mai aveam nici un text pentru orele de religie şi de lectură. Am verificat toate cărţile de “Istorie Sacră” care se foloseau în şcoli şi nu am găsit niciuna potrivită pentru elevii noştri. Defectele cele mai des întâlnite erau: limbajul care nu era popular, povestirea unor întâmplări care nu erau potrivite pentru tineri, lucruri care nu-i interesau şi care erau lungite prea mult. Multe întâmplări erau povestite în aşa fel încât puteau ofensa sensibilitatea morală a tinerilor. În plus, aproape nici o carte nu se îngrijea să pună în lumină punctele fundamentale ale credinţei. Erau neglijate lucrurile care vorbeau despre cultul exterior pe care trebuie să-l dăm lui Dumnezeu, despre existenţa purgatorului, despre instituirea de către Isus a Spovezii şi a Euharistiei.
       Timpurile în care trăiam cereau în mod deosebit să nu neglijăm acestă parte a învăţăturii creştine. De aceea, m-am hotărât să redactez o “Istorie Sacră”, care să fie scrisă în stil popular, să aibă limbajul uşor şi să evite defectele pe care le-am expus mai sus. Aşa a luat naştere “Istoria Sacră pentru uz şcolar”. Nu aveam pretenţia să scriu o carte elegantă, dar am pus în această muncă toată bunăvoinţa mea ca să fac un bine tinerilor.
      După câteva luni de şcoală am dat o serie de probe publice cu şcoala noastră duminicală. În prezenţa unor personalităţi celebre ca abatele Aporti, contele Boncompagni, viceprimarul Pietro Baricco, profesorul universitar Giuseppe Rayneri, elevii au fost întrebaţi din istoria sacră şi din geografia Palestinei. Rezultatele au smuls aplauze.

       Între timp vedeam crescând, din zi în zi, o nouă necesitate: o carte de rugăciuni şi de meditaţie adaptată tinerilor din vremea noastră. Erau foarte multe care treceau din mână în mână. Aveam chiar şi autori de seamă. Dar, în general, autorii nu ţinuseră cont de cititorii tineri şi, cu tot respectul, căutaseră să-i servească pe catolici, pe evrei şi pe protestanţi.
       Ţinând cont de acestă necesitate, am scris o carte, bazată pe adevărurile biblice şi adaptată tinerilor, care să le hrănească credinţa. Trebuia să expun adevărurile fundamentale ale religiei catolice foarte pe scurt şi cu toată claritatea. Am intitulat-o “Tânărul prevăzător”.
      Erau treburi care le făceam până noaptea târziu, furând din orele de somn.

Nr vizitatori: 796751