Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


      La şcoală a trebuit să închei socotelile şi cu câţiva colegi răuvoitori. Încercau să-mi atragă atenţia spre distracţii în timpul şcolii. M-am scuzat zicând că nu aveam bani. Mi-au sugerat cum să-mi fac rost de bani: să-i fur gazdei şi mamei. Unul, pentru a mă convinge, mi-a spus cu impertinenţă:
      - Este timpul să te trezeşti. Învaţă să trăieşti în lumea asta. Dacă continui să-ţi ţii ochii legaţi vei rămâne mereu un copil. Dacă vrei o viaţă lipsită de griji, într-un mod sau altul, trebuie să-ţi faci rost de bani.
      Îmi amintesc că i-am dat acest răspuns:
      - Nu înţeleg vorbele voastre. Pare că vreţi să mă convingeţi să devin hoţ. Dar a şaptea poruncă a lui Dumnezeu spune: ”să nu furi”. Cine se face hoţ o sfârşeşte rău. Pe de altă parte, mama mea mă iubeşte. Dacă-i cer bani pentru lucruri bune, îmi dă. Am ascultat-o mereu şi, sigur, nu voi începe acum să nu o mai ascult. Dacă prietenii voştri fură, sunt pungaşi. Dacă nu fură ci numai sfătuiesc pe alţii să fure, sunt nişte derbedei.
      Acest răspuns hotărât a trecut din gură în gură şi nimeni nu a mai avut curajul să-mi mai facă astfel de propuneri. Chiar şi învăţătorul l-a auzit şi, din acel moment, mi-a arătat mai multă dragoste. Au fost informaţi despre aceste lucruri până şi părinţii multor colegi de şcoală şi s-au arătat mulţumiţi ca fii lor să fie prietenii mei.
      În scurt timp am reuşit să formez în jurul meu un frumos grup de prieteni care mă iubeau şi mă ascultau ca şi copiii din Morialdo.

Nr vizitatori: 796779