Centrul Don Bosco România


Nefericiții tineri erau o pată pentru țara noastră, o dezonoare pentru familii. Erau umiliți până la pierderea propriei demnități.

Ceea ce mă impresiona cel mai mult era că mulți, după ce își recîștigau libertatea, erau hotărâți să trăiască într-un alt fel, mai bun. Dar, după puțin timp, ajungeau din nou în spatele gratiilor.

Am încercat să caut motivul și am înțeles că mulți erau arestați din nou pentru că erau abandonați bunului lor plac. Gândeam: “Acești copii ar trebui să găsească afară un prieten care să se ocupe de ei, să stea cu ei, să-i instruiască, să-i ducă în biserică în zilele de sărbătoare. Poate atunci nu s-ar mai întoarce în pușcării sau, cel puțin, vor fi mult mai puțini cei care se vor întoarce”. I-am spus acest gând lui don Cafasso și, cu ajutorul lui, am căutat un mod de a-l transforma în realitate. Aveam multă încredere în Dumnezeu pentru că știam că, fără ajutorul Lui, orice efort al nostru este zadarnic.

Nr vizitatori: 1082963
Harta Site Politică de confidențialitate