Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

       Nefericiţii tineri erau o pată pentru ţara noastră, o dezonoare pentru familii. Erau umiliţi până la pierderea propriei demnităţi.
       Ceea ce mă impresiona cel mai mult era că mulţi, după ce îşi recîştigau libertatea, erau hotărâţi să trăiască într-un alt fel, mai bun. Dar, după puţin timp, ajungeau din nou în spatele gratiilor.
       Am încercat să caut motivul şi am înţeles că mulţi erau arestaţi din nou pentru că erau abandonaţi bunului lor plac. Gândeam: “Aceşti copii ar trebui să găsească afară un prieten care să se ocupe de ei, să stea cu ei, să-i instruiască, să-i ducă în biserică în zilele de sărbătoare. Poate atunci nu s-ar mai întoarce în puşcării sau, cel puţin, vor fi mult mai puţini cei care se vor întoarce”. I-am spus acest gând lui don Cafasso şi, cu ajutorul lui, am căutat un mod de a-l transforma în realitate. Aveam multă încredere în Dumnezeu pentru că ştiam că, fără ajutorul Lui, orice efort al nostru este zadarnic.

Nr vizitatori: 796751