Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


       Urma să fac pasul către preoţie. Dacă mă gândesc din nou la acel pas hotărâtor al vieţii mele îmi dau seama că nu eram destul de pregătit, pentru că nu aveam toate calităţile pozitive necesare.
      Totuşi, neavînd pe nimeni care să se îngrijească nemijlocit de vocaţia mea, am cerut sfatul părintelui Cafasso. El mi-a spus să merg înainte, fără frică, să urmez cuvintele sale.
      Pentru zece zile m-am închis în liniştea exerciţiilor spirituale în Casa Misiunii din Torino. Am făcut spovada generală, adică o reexaminare deplină a vieţii mele pentru a putea cere părerea confesorului dacă păream în stare să mă dedic pentru totdeauna vocaţiei mele. Vroiam să merg înainte, dar tremuram la gândul de a mă angaja pentru toată viaţa. De aceea nu am vrut să iau hotărârea de a continua pe drumul preoţiei mai înainte să fi avut totala aprobare a confesorului.
      Din acel moment am pus cea mai mare râvnă ca să împlinesc sfatul lui don Borel: “Frecvenţa la Împărtăşanie şi reculegerea în faţa lui Dumnezeu, păstrează vocaţia şi formează adevăratul preot”.

Nr vizitatori: 797190