Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

     Încet încet, viaţa reintră în normal.
     Am încercat să găzduiesc un număr cât mai mare de copii şi tineri rămaşi orfani de pe urma ciumei, să le ofer posibilitatea de a învăţa o meserie pentru a-şi găsi un loc de muncă.
     Exista, însă, o serioasă dificultate. Nu aveam laboratoare interne şi tinerii noştri mergeau să lucreze la Torino. Acest lucru crea pericole serioase pentru viaţa lor spirituală: colegii de muncă, discuţiile pe care le auzeau, ceea ce vedeau, dăunau, de multe ori, convingerilor creştineşti pe care încercam să le construim la Oratoriu.
     Am început, atunci, să fac câte un mic discurs, seara, după rugăciune. Prezentam şi întăream vreun adevăr al vieţii creştine care fusese discutat în timpul zilei.
     Ceea ce li se întâmpla tinerilor muncitori, li se întâmpla şi elevilor. Nu aveam clase interne şi, deci, cei mai avansaţi la învăţătură mergeau la profesorul Giuseppe Bonzanino ca să facă gramatica iar ceilalţi, la profesorul Matteo Picco pentru şcoala de retorică. Erau şcoli foarte bune dar, mergând şi întorcându-se de la şcoală, elevii întâmpinau dificultăţile lor.
     Doar în 1856 am reuşit să avem, cu un deosebit avantaj, toate şcolile şi laboratoarele în casa Oratoriului.

Nr vizitatori: 796752