Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


      În timpul iernii nu era de lucru aproape deloc pe câmp. Antonio a fost de acord ca să învăţ cât vroiam.
      În schimb, când a venit primăvara, a început să se plângă. Spunea că el trebuie să se spetească cu munci grele în timp ce eu făceam pe domnişorul. A avut discuţii aprinse cu mine şi cu mama. La sfârşit, pentru a nu strica pacea în familie, s-a hotărât ca eu să merg la şcoală dimineaţa. Restul zilei urma să-l petrec la câmp.
      Dar, în ciuda muncii şi a bunăvoinţei mele, Antonio era nemulţumit. Într-o zi cu ton hotărât le-a spus mamei şi fratelui meu Iosif:
      - E timpul să o terminăm cu gramatica asta. Eu am crescut mare şi voinic şi nu am mai avut niciodată nevoie de cărţi. Într-o izbucnire de durere şi de mânie am răspuns:
      - Nici măgarul nostru nu a fost vreodată la şcoală şi e mai voinic decât tine.
      La aceste cuvinte Antonio s-a înfuriat şi, fugind, cu greu am putut să evit o ploaie de pumni şi de palme.

Nr vizitatori: 796506