Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

       Mă apropiam de sfârşitul anului de studii umanistice. Venise şi pentru mine timpul să mă gândesc serios la ce urma să fac în viaţă.
       Visul pe care îl avusesem la Becchi mi se întipărise pentru totdeauna în minte. În plus, trebuie să spun că acel vis mi s-a repetat de mai multe ori şi, de fiecare dată, mai clar. Dacă vroiam să dau crezare acelui vis, trebuia să mă gândesc să devin preot. Aveam şi o oarecare înclinaţie pentru a deveni preot. Dar nu vroiam să cred în vise. Şi apoi, felul meu de a trăi, unele obişnuinţe pe care le prinsesem, lipsa totală a virtuţilor care sunt necesare preoţilor, mă făceau foarte nehotărât. Alegerea mea era foarte dificilă.
       Am cugetat mult. Am citit câteva cărţi despre chemarea la viaţa religioasă şi preoţească. M-am rugat îndelung. Am cerut sfaturi. Apoi m-am hotarât.
       Am dat examenul pentru a intra în seminar şi mă pregăteam pentru ziua în care urma să îmbrac haina clericală. Mă punea pe gânduri convingerea că (în viaţa cotidiană) mântuirea sau pierderea sufletului nostru depinde de orientarea pe care o dăm vieţii noastre.
       Am cerut mai multor prieteni să se roage pentru mine. Am făcut o novenă. În ziua Sfântului Rafael, 25 octombrie, m-am spovedit şi m-am împărtăşit. Înainte de liturghia solemnă, parohul din Castelnuovo, don Cinzano, a binecuvântat haina clericală şi mi-a dat-o să o îmbrac.
       Mi-a cerut să renunţ la hainele lumeşti cu aceste cuvinte:
       “Domnul să te dezbrace de omul vechi, de obişnuinţele sale şi de felul lui de a se purta”. Şi eu, ca pentru mine, am răspuns: ”Câte lucruri vechi nu sunt de înlăturat din viaţa mea! Domnul meu, distruge tu obiceiurile mele rele!” Mi-a dat guleraşul alb zicându-mi: ”Domnul să te îmbrace cu omul cel nou, făcut după inima lui Dumnezeu întru dreptate, întru adevăr şi întru sfinţenie”. M-am simţit profund mişcat şi am spus în inima mea: ”Dumnezeul meu, fă ca eu să încep cu adevărat o viaţă nouă în gânduri, cuvinte şi fapte. Maria, fii tu mântuirea mea!”

       În zilele următoare am meditat îndelung la modul meu de viaţă. Trebuia să-l refac complet. Sigur, nu fusesem un răufăcător până atunci. Dar în mine stăpâneau neîndoiala, orgoliul, mania de a juca, de a sări, de a mă distra: toate, lucruri care-ţi dau o bucurie de moment, dar care te lasă cu sufletul neîmpăcat.
       Pentru a-mi fixa un alt stil de viaţă pe care urma să-l păstrez pentru totdeauna, am trecut în scris şapte hotărâri:

1. Nu voi mai lua parte la spectacole publice. Nu voi mai participa la bâlciuri şi la târguri. Nu voi mai merge la dansuri şi la teatre. Voi face tot posibilul pentru a nu mai participa la prânzuri şi banchete.
2. Nu voi mai face pe scamatorul şi pe saltimbancul. Nu voi mai umbla pe funie, nu voi mai cânta la vioară, nu voi mai merge la vânătoare. De fapt, cred că aceste lucruri sunt în contradicţie cu viaţa unui preot.
3. Voi şti să găsesc timp pentru reflecţii şi meditaţie. Voi fi cumpătat la mâncare şi băutură. Voi dormi atâtea ore câte sunt necesare pentru sănătate.
4. Până acum am citit multe cărţi profane. De acum înainte voi citi cărţi pe teme religioase pentru a-i sluji lui Dumnezeu.
5. Voi combate cu toate forţele gândurile, discuţiile, cuvintele, lecturile contrare castităţii. Voi pune, în schimb, în practică oricelucru, cât de mărunt, care să folosească la conservarea acestei virtuţi.
6. În fiecare zi mă voi ruga Domnului, voi face o mică meditaţie şi o lectura spirituală.
7. Voi povesti, în fiecare zi, întâmplări şi gânduri care ar putea face bine. Le voi povesti prietenilor, colegilor, rudelor. Dacă nu voi întâlni pe nimeni, voi vorbi despre ele cel puţin cu mama.
Acestea sunt hotărârile pe care le-am luat în zilele când am îmbrăcat haina clericală. Pentru a-mi rămâne bine fixate în minte, am mers înaintea unei icoane a Mariei, le-am citit şi i-am făcut promisiunea formală de a le respecta cu preţul oricărui sacrificiu.

Nr vizitatori: 796507