Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


       În Seminar, ca în orice altă şcoală, aveam recreaţii în care ne manifestam în voie.
       Deseori aceste recreaţii ale mele erau întrerupte de Luigi. Mă trăgea de mânecă, mă invita să-l urmez şi mă ducea în biserică. Acolo îmi cerea să mă rog: Vizita la Sfântul Scrament, rugăciuni pentru cei în agonie, Rozariul, Oficiul la Sfânta Fecioară pentru sufletele din Purgator.
      Minunatul băiat a fost un mare noroc pentru mine. Ştia să aleagă momentul cel mai potrivit pentru a mă avertiza, pentru a mă corecta, pentru a-mi zice un cuvânt de încurajare. Făcea totul cu atâta amabilitate şi dragoste, că îmi plăcea să fiu corectat de el.
      Eram prieteni foarte buni. Încercam să-l imit dar eram cu o sută de kilometri în urma lui. Totuşi, dacă nu am fost corupt de colegii mai dezordonaţi, dacă am perseverat serios în chemarea mea, i-o datorez lui. Într-o singură privinţă nici măcar nu am încercat să-i urmez exemplul: în mortificaţie. Avea doar nouăsprezece ani şi postea sever pe tot parcursul Postului Mare şi în toate sâmbetele consacrate Sfintei Maria. Deseori renunţa la micul dejun şi, uneori, mânca doar pâine şi apă. Suporta cu o cuceritoare răbdare cuvintele grosolane, atitudinile de dispreţ rece. Ştia precis ce face şi în biserică şi la şcoală. Mi se părea imposibil faptul că reuşea atâtea. Mai mult decât un prieten era un ideal pentru mine, un model deosebit de virtute, un continuu stimul de a mă împotrivi delăsării pentru a fi, cât de cât, ca el.

Nr vizitatori: 796751