Centrul Don Bosco România


La ce vârstă am început să mă ocup de copii? Mi s-a pus această întrebare de multe ori. Pot să răspund că la zece ani făceam deja ceea ce îmi stătea în puteri, adică un fel de oratoriu pentru sărbători.

Fiecare mă voia ca prieten și ca judecător în neînțelegeri. Făceam bine oricui puteam, rău nimănui. Căutau să mă aibă prieten pentru ca să-i apăr când se certau în timpul jocurilor. De fapt de statură eram mic, dar aveam o putere și un curaj care înfricoșau chiar și pe cei mai mari. Astfel, când se iscau certuri, neînțelegeri, discuții, eu eram ales ca arbitru și toți acceptau deciziile mele.

În zilele de târg și de bâlci mă duceam să văd scamatorii și saltimbancii. Observam atent scamatoriile și exercițiile de dexteritate. Întors acasă, încercam și iar încercam, până ce reușeam să le fac și eu. Vă puteți imagina căzăturile, rostogolirile, tumbele pe care a trebuit să le risc. Și, chiar dacă vă este greu să mă credeți, la 11 ani făceam jocuri de scamatorie, salturi mortale, mergeam în mâini, săream și dansam pe funie ca un saltimbanc de meserie.

Nr vizitatori: 1053970
Harta Site Politică de confidențialitate