Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


      La ce vârstă am început să mă ocup de copii? Mi s-a pus această întrebare de multe ori. Pot să răspund că la zece ani făceam deja ceea ce îmi stătea în puteri, adică un fel de oratoriu pentru sărbători.
      Fiecare mă voia ca prieten şi ca judecător în neînţelegeri. Făceam bine oricui puteam, rău nimănui. Căutau să mă aibă prieten pentru ca să-i apăr când se certau în timpul jocurilor. De fapt de statură eram mic, dar aveam o putere şi un curaj care înfricoşau chiar şi pe cei mai mari. Astfel, când se iscau certuri, neînţelegeri, discuţii, eu eram ales ca arbitru şi toţi acceptau deciziile mele.
      În zilele de târg şi de bâlci mă duceam să văd scamatorii şi saltimbancii. Observam atent scamatoriile şi exerciţiile de dexteritate. Întors acasă, încercam şi iar încercam, până ce reuşeam să le fac şi eu. Vă puteţi imagina căzăturile, rostogolirile, tumbele pe care a trebuit să le risc. Şi, chiar dacă vă este greu să mă credeţi, la 11 ani făceam jocuri de scamatorie, salturi mortale, mergeam în mâini, săream şi dansam pe funie ca un saltimbanc de meserie.

Nr vizitatori: 797190