Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

       Odată s-a ţinut o “misiune predicată” în satul Butigliera. Venea lume din toate părţile, atrasă de faima predicatorilor. Printre alţii era un anume don Calosso din Chieri care, de puţin timp, venise ca şi capelan la Morialdo.
       La întoarcere, văzându-mă aşa de tânăr, m-a privit pentru câteva clipe, după aceea a început să-mi vorbească:
       - De unde eşti fiule? Ai venit şi tu la misiuni?
       - Da, am fost la predica misionarilor.
       - Cine ştie ce ai înţeles! Poate mama ta ţi-ar fi putut face o predică mai potrivită, nu-i aşa?
       - Aşa este, mama îmi face deseori predici bune. Dar îmi pare că i-am înţeles şi pe misionari.
       - Ei, hai! Dacă îmi zici patru cuvinte din predica de astăzi îţi dau patru bani.
       - Vreţi să vă zic ceva din prima sau din a două predică?
       - Ce vrei tu. Îmi ajung patru cuvinte. Îţi aminteşti măcar subiectul primei predici?
       - Da: necesitatea de a fi prietenii lui Dumnezeu, de a nu întârzia propria convertire.
       - Şi ce a spus predicatorul? a adăugat bătrânul preot care începea să se minuneze.
       - Îmi amintesc foarte bine. Vă spun toată predica.
       Fără greutate am expus toată introducerea, după aceea toate cele trei puncte care formau cuprinsul: cel care amână propria convertire riscă să nu mai aibă timpul pentru a o face, să nu mai aibă harul lui Dumnezeu şi voinţa necesară.
       Don Calosso m-a lăsat să vorbesc mai bine de jumătate de oră în timp ce mergeam alături de ceilalţi.
       Discutând un pic şi aflând că doresc să studiez dar că nu am posibilităţi, mi-a spus aceste cuvinte:
       - Nu te descuraja. Mă voi ocupa eu de tine şi de studiile tale. Duminică vino să mă vizitezi cu mama ta şi vei vedea că o să punem totul la punct.
Nr vizitatori: 796751