Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

      Aveam prea multe lucruri de făcut. Lucram ca preot în puşcării, la spitalul Cottolengo, la Refugiu, în Oratoriu, în diferite şcoli. Rupeam ore din noapte ca să scriu cărţile necesare băieţilor mei. Sănătatea mea, care nu fusese niciodată bună, s-a înrăutăţit în aşa fel, încât doctorii mi-au recomandat odihnă totală.
      Don Borel, care ţinea foarte mult la mine, m-a trimis să petrec câteva săptămâni ca oaspete al parohului de Sassi (la poalele colinei Superga). În timpul săptămânii mă odihneam iar duminica mă întorceam să lucrez la Oratoriu. Dar, repede s-a dovedit că nu a fost o soluţie bună. Băieţii veneau să mă viziteze în grupuri din ce în ce mai numeroase. Chiar şi băieţii din Sassi au început să vină să mă caute. Eram mai ocupat decât la Torino iar micii mei prieteni trebuiau să facă patru kilometri pe jos să mă vadă.
      Aşa că m-am întors de la Sassi. Însă după întoarcere am fost cuprins de o mare oboseală. Au trebuit să mă ţină la pat. Eram într-adevăr bolnav: bronşită, tuse, febră puternică. În opt zile am ajuns la limita dintre viaţă şi moarte. Mi-au dat Împărtăşania ca Viatec şi Ungerea Bolnavilor. Eram pregătit să mor. Îmi părea rău că-i părăsesc pe băieţi, dar eram mulţimit să mor după ce dădusem o formă stabilă Oratoriului.

Nr vizitatori: 796751