Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

     Oratoriul devenise foarte mare, iar eu nu mai făceam faţă la atâtea cerinţe. Era necesar să-mi găsesc colaboratori care să se dedice complet acestei misiuni. De aceea în 1858 am fost la Papa pentru a-i cere ajutorul.
     Intrat în audienţă, am fost întrebat de unde sunt şi ce ocupaţie am. Îi răspunsei:
    - Preafericite Părinte, sunt din Torino şi mă ocup de educarea tineretului şi cu editarea „Lecturilor catolice”.
    - Educarea tineretului a fost totdeauna lucru folositor. Dar mi se pare că la Torino mai este şi un altul ce se ocupă de tineret, Don Bosco.
    - Este una şi aceeaşi persoană cu cel ce are bucuria să stea în faţa Sanctităţii voastre, răspunsei zâmbind.
     Ce se întâmplase? Prelatul care făcea serviciul de valet mă anunţase drept Don Boser, în loc de Don Bosco. Pe Sf. Părinte îl înveseli această întâmplare şi începu să se intereseze de Oratoriu.
     La un moment dat mă întrerupse îngândurat:
     - Câte opere ai pus în mişcare, iubitul meu Abate, câte opere! Dar, dacă ai muri, ce s-ar alege din toate acestea?
     - Sfinte Părinte, am venit la Roma tocmai pentru a v ă vorbi despre aceasta. Aş vrea ca Sanctitatea voastră să mă ajute să pot întemeia o instituţie sau congregaţie, potrivită cu timpurile în care trăim.
     Papa îşi dădu acordul şi binecuvântarea.

Nr vizitatori: 796751