Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

     În acele zile un fapt neobişnuit ne-a tulburat serios viaţa. Se vroia ca micul nostru Oratoriu să ia parte la manifestările publice care se repetau în cartierele oraşului, cu numele de “sărbători naţionale”. Cine lua parte şi vroia să demonstreze, în public, dragostea de patrie, îşi dădea părul în două părţi pe frunte şi, la spate, îl lăsa să cadă cârlionţat pe umeri, îşi punea o vestă elegantă şi viu colorată, îşi punea în piept o cocardă albastră, o medalie, şi lua în mână steagul tricolor. Îmbrăcaţi astfel, luau parte la marşuri, cântând imnuri pentru unitatea naţională.
      Marchizul Roberto d’Azeglio, organizatorul principal al acelor manifestaţii, ne-a făcut invitaţia formală de a participa şi noi. Am refuzat dar, cu toate acestea, chiar acest lucru ne-a adus tot ceea ce era necesar ca să facem o bună impresie. În Piaţa Vittorio era pregătit pentru noi un loc lângă toate celelalte institute din Torino. Ce era de făcut? Să refuzi era ca şi cum te-ai fi declarat duşmanul Italiei. Să accepţi însemna a adopta anumite principii pe care eu le consideram foarte periculoase.
     - Domnule Marchiz, i-am răspuns lui d’Azeglio, acesta nu este un institut ci o familie. Tinerii care se adună în casa mea nu sunt o persoană juridică. M-aş face de râs dacă aş prezenta, ca şi cum ar fi a mea, o operă încredinţată carităţii cetăţenilor.
     - Chiar pentru acest motiv dumneavoastră trebuie să participaţi. Caritatea publică trebuie să ştie că această operă nu este împotriva instituţiilor moderne. Ceea ce vă v-a avantaja. Se vor înmulţi ofertele. Municipiul, şi eu personal, vom fi generoşi în ceea ce vă priveşte.
     - Domnule marchiz, principiul meu este de a mă ţine cu fermitate în afara oricărui lucru care pomeneşte de politică. Niciodată de acord, niciodată împotrivă.
     - Atunci ce vreţi să faceţi?
     - Să fac tot binele care se poate pentru copiii abandonaţi. Să folosesc toate forţele ca ei să devină buni creştini, cât priveşte religia, şi cetăţeni cinstiţi în mijlocul societăţii.
     - Înţeleg ce vreţi să spuneţi. Dar vă înşelaţi. Dacă veţi continua să credeţi în acest principiu veţi fi abandonat de toţi şi opera dumneavoastră va fi de nesusţinut. Trebuie să privim lumea, să o cunoaştem, să adaptăm vremurilor instituţiile vechi şi moderne.
     - Vă mulţumesc pentru bunăvoinţă şi pentru sfaturile pe care încercaţi să mi le daţi. Invitaţi-mă undeva unde preotul poate arăta, în mod concret, dragostea către aproapele şi mă veţi vedea gata să sacrific tot ceea ce am, chiar şi viaţa. Dar eu vreau să rămân, acuma şi mereu, străin de politică.
     Influentul şi celebrul Marchiz, a plecat fără să fi reuşit să mă facă să-mi schimb părerea. De atunci nu a mai avut legături cu noi. După el m-au abandonat mulţi laici şi chiar şi preoţi.

Nr vizitatori: 796510