Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

      În 1848, politica şi opinia publică au început o dramatică acţiune al cărei sfârşit era greu de prevăzut.
      Carlo Alberto a semnat constituţia. Mulţi se gândeau că, împreună cu constituţia, era acordată libertatea de a face bine sau rău, după placul fiecăruia. Această convingere venea de la libertatea acordată evreilor şi protestanţilor. “Nu mai este deosebire între a fi catolic şi a fi de o altă religie”, se spunea. Lucru adevărat în ceea ce priveşte viaţa politică, dar care nu schimba datoriile creştineşti.
      În acele zile un fel de frenezie s-a răspândit printre tineri. Se adunau în diferite locuri din oraş, pe străzi şi în pieţe, luau cu asalt preoţi şi biserici. Orice jignire adusă religiei era considerată “o faptă bună”. Am fost de mai multe ori atacat în casă şi pe drum.
      Într-o zi, pe când făceam catehism, un glonţ, scăpat din puşcă, a intrat pe o fereastră, mi-a găurit reverenda între piept şi mână şi s-a oprit în zid făcând o spărtură largă.
Nr vizitatori: 796751