Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

      Într-o seară însă, în loc să mă însoţească, mă împiedică să plec de acasă. O scăpare din vedere - uitasem cu totul de ea peste zi - care mă decise să plec de acasă, deşi era seara târziu. Mama Margareta, cu presimţirea ei, încercă în fel şi chip să mă reţină. Dar eu o încurajai să nu-i fie teamă şi, chemând trei tineri, luându-mi pălăria, mă îndreptai spre poartă.
      Ajunşi la poartă, îl găsii pe Surul tolănit de-a latul.
      - Surule, ce bine că eşti aici vom fi cu unul în plus. Hai, scoală-te şi să mergem!
      De data aceasta însă, câinele, în loc să mă asculte ca alte dăţi, mârâi înfundat şi nu se clinti din poartă. De două ori încercai să ies şi de două ori câinele îmi aţinu calea. Unul dintre tineri îl lovi cu piciorul, să-l alunge, dar câinele răspunse cu un lătrat fioros. Atunci încercai să mă strecor lipindu-mă de stâlpul porţii, dar Surul se împotrivi din nou. Mama Margareta care văzuse scena, zise:
      - Dacă nu vrei să mă asculţi pe mine, ascultă cel puţin de acest câine şi nu pleca.
      În sfârşit renunţai să plec.
      Nu trecu nici un sfert de oră, când veni o ştafetă de la un vecin binevoitor, să-mi spună să mă păzeasc, căci vreo trei-patru indivizi suspecţi şi înarmaţi au fost văzuţi dând târcoale Oratoriului.

Nr vizitatori: 796751