Centrul Don Bosco România


Într-o seară însă, în loc să mă însoțească, mă împiedică să plec de acasă. O scăpare din vedere - uitasem cu totul de ea peste zi - care mă decise să plec de acasă, deși era seara târziu. Mama Margareta, cu presimțirea ei, încercă în fel și chip să mă rețină. Dar eu o încurajai să nu-i fie teamă și, chemând trei tineri, luându-mi pălăria, mă îndreptai spre poartă.

Ajunși la poartă, îl găsii pe Surul tolănit de-a latul.

- Surule, ce bine că ești aici vom fi cu unul în plus. Hai, scoală-te și să mergem!

De data aceasta însă, câinele, în loc să mă asculte ca alte dăți, mârâi înfundat și nu se clinti din poartă. De două ori încercai să ies și de două ori câinele îmi aținu calea. Unul dintre tineri îl lovi cu piciorul, să-l alunge, dar câinele răspunse cu un lătrat fioros. Atunci încercai să mă strecor lipindu-mă de stâlpul porții, dar Surul se împotrivi din nou. Mama Margareta care văzuse scena, zise:

- Dacă nu vrei să mă asculți pe mine, ascultă cel puțin de acest câine și nu pleca.

În sfârșit renunțai să plec.

Nu trecu nici un sfert de oră, când veni o ștafetă de la un vecin binevoitor, să-mi spună să mă păzeasc, căci vreo trei-patru indivizi suspecți și înarmați au fost văzuți dând târcoale Oratoriului.

Nr vizitatori: 1085611
Harta Site Politică de confidențialitate