Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

      După primele aranjări ale casei, am luat în chirie o altă cameră. Am transformat-o în sacristie. Nu aveam locuri pentru şcoală şi, pentru un timp, am făcut lecţii în bucătărie şi în camera mea. Printre elevi, însă, erau şi mari ştrengari care stricau şi răsturnau totul. Când am împărţit clasele, le-am plasat în sacristie sau în diferite părţi ale bisericii. Dar, când o clasă citea cu voce tare, cealaltă cânta în cor, iar în cea de-a treia ajungeau cei întârziaţi care traversau toată biserica. Era un continuu deranj.
      Câteva luni mai târziu am reuşit să închiriez alte două camere, astfel că şcoala serală a putut merge mai bine.
      Cum am spus deja, în iarna dintre 1846-1847, şcolile noastre serale au dat rezultate foarte bune. Aveam în jur de trei sute de elevi în fiecare seară. Materiile pe care le predam erau italiana şi matematica dar şi lecţii de muzică şi de cor care, la noi, au fost mereu la mare preţ.

      În timp ce organizam pregătirea religioasă şi şcolară, am fost nevoit să mă gândesc şi la o altă necesitate mare şi urgentă. Mulţi băieţi, emigraţi la Torino, doreau cu adevărat să trăiască şi să lucreze ca buni creştini. Dar, întâmpinau serioase dificultăţi: la început nu aveau nici pâine nici haine de ajuns. Şi, în special, nu aveau unde să locuiască. Am încercat să găzduiesc câţiva care nu ştiau unde ar putea să rămână peste noapte. Am pregătit o şură cu paie şi ceva de învelit. Dar, săraci fiind, de multe ori mi-au furat păturile şi cearşafurile. La sfârşit mi-au luat şi paiele pe care le-au vândut în altă parte.

Nr vizitatori: 796510