Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


      Într-o altă zi, doi respectabili parohi din Torino au avut o întâlnire cu mine în numele colegilor lor. Mi-au spus:
      - Acest Oratoriu îndepărtează copiii de parohiile lor. Parohul îşi va vedea, în curând, biserica goală. Nici măcar nu-i va cunoaşte pe tinerii de care va trebui să dea socoteală lui Dumnezeu. Gândiţi-vă Don Bosco. Încetaţi să mai adunaţi copiii şi trimiteţi-i în parohiile lor.
      - Marea majoritate a băieţilor pe care-i adun, am răspuns, nu pot să deranjeze viaţa parohială pentru că nu cunosc nici parohul, nici parohia.
      - Cum aşa?
      - Pentru că sunt toţi din afara oraşului. Părinţii lor au venit în oraş ca să-şi caute de muncă. Nu au găsit şi, plecând, i-au lăsat aici. Sau, pur şi simplu, sunt tineri veniţi singuri în oraş ca să-şi găsească o ocupaţie. Sunt savoiarzi, elveţieni, din Val de Aosta, bielezi, novarezi, lombarzi.
      - De ce să nu-i ajutăm să se întoarcă în parohiile lor?
      - Dar nici măcar nu le cunosc.
      - Trebuiesc ajutaţi să le cunoască.
      - Nu e posibil. Diferenţa dintre dialecte, lipsa unui domiciliu stabil, faptul că nu cunosc oraşul, fac ca acest lucru să fie dificil, dacă nu chiar imposibil. Trebuie să adaug că mulţi dintre ei sunt deja mari, ajung până la 18-20, câteodată 25 de ani. Şi nu ştiu nimic despre religie. Cine-i dispus să pună asemenea tineri în clasele de catehism alături de copii de opt sau zece ani?
      - Nu aţi putea dumneavoastră să-i conduceţi în parohii şi, după aceea, să mergeţi să le faceţi acolo catehism?
      - Aş putea, în cel mai bun caz, să merg într-o parohie dar, sigur, nu în toate. O soluţie ar fi ca fiecare paroh să vină să şi-i ia pe ai săi şi să-i conducă în parohia sa. Dar şi aşa situaţia ar rămâne dificilă: nu puţini sunt împrăştiaţi, indisciplinaţi. Acceptă catehismul şi rugăciunile doar dacă sunt atraşi de recreaţii şi plimbări. Fiecare parohie ar trebui, aşadar, să aibă un loc anume unde să-i adune cu jocuri şi alte activităţi.
      - Aceasta este imposibil. Nu avem spaţiu şi preoţii, în zilele de sărbătoare, au alte lucruri de făcut.
      - Aşadar?
      - Aşadar dumneavoastră continuaţi să faceţi bine acestor tineri. Noi, între timp, vom discuta despre această situaţie.
      Parohii din Torino au discutat serios despre problemă: să aprobe sau nu Oratoriile? Nu toţi erau de aceeaşi părere. Hotărârea mi-a fost comunicată de către don Augustino Gattino, paroh de Borgo Dora, şi de don Ponzati, paroh al bisericii Sfântul Augustin:
      “Parohii din Torino, adunaţi în conferinţă, au discutat despre oportunitatea Oratoriilor. S-au cântărit motivele aprobării şi dezaprobării, temerile şi speranţele. Fiind imposibil ca fiecare paroh să facă un Oratoriu în propria parohie, îl încurajăm pe preotul Ioan Bosco să continue opera sa, până când va fi luată o altă hotărâre.“

Nr vizitatori: 796507