Centrul Don Bosco România


Venise ultima duminică în care puteam să adunăm Oratoriul pe pajiște. Era 5 aprilie 1846, duminica de dinaintea Paștelui. Nu spusesem nimic nimănui, însă toți știau că sunt în necaz.

În seara acelei zile am privit îndelung mulțimea copiilor care se jucau. Era “secerișul bogat “ al Domnului. Dar, lipseau muncitorii. Eram doar eu singur, muncitor obosit, cu sănătatea șubredă. Aș mai fi putut să-mi adun băieții? Unde?

M-am tras deoparte, am început să mă plimb singur și am izbucnit în plâns. “Dumnezeul meu - am spus - de ce nu-mi arăți locul unde să-mi duc Oratoriul? Fă-mă să înțeleg unde, sau spune-mi ce să fac”.

Abia rostisem aceste cuvinte când mă pomenesc cu un oarecare Pancrazio Soave care, bâlbâindu-se mi-a spus:

- Este adevărat că dumneavoastră căutați un loc ca să faceți un laborator?

- Nu un laborator ci un Oratoriu.

- Nu știu care ar fi diferența. Oricum locul este. Veniți să-l vedeți. Este proprietatea domnului Francesco Pinardi, om cinstit. Veniți și veți face un contract bun.

Nr vizitatori: 1053169
Harta Site Politică de confidențialitate