Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

      Petrecusem câteva luni de convalescenţă în familie. Acum eram hotărât să mă întorc printre iubiţii mei copii. În fiecare zi era cineva care venea să mă viziteze sau care îmi scria. Îmi urau “grabnică însănătoşire!”
      Dar unde să merg să locuiesc acum când eram concediat de la Refugiu? Cu ce mijloace puteam să întreţin o operă care, din zi în zi, cerea mai multă trudă şi mai mulţi bani? Trebuia să ne întreţinem eu şi persoanele care munceau pe lângă Oratoriu.
      Pe atunci se eliberaseră două camere în casa Pinardi şi le-am închiriat pentru mine şi pentru mama mea.
      - Mamă, i-am spus într-o zi, ar trebui să merg să locuiesc la Valdocco. Ar trebui să iau şi o femeie pentru servicii. Numai că în acea casă locuiesc persoane în care un preot nu se poate încrede. Singura persoană care mă poate elibera de bănuieli şi răutăţi eşti tu.
      Ea a înţeles seriozitatea cuvintelor mele şi a spus:
      - Dacă crezi că aceasta este voinţa Domnului, sunt gata să vin.
      Mama făcea un mare sacrificiu. Nu era bogată dar, în familie, era ca o regină. Cei mici şi cei mari o iubeau şi o ascultau în toate.
      De la Becchi am trimis câteva lucruri necesare pentru pregătirea camerelor. Celelalte puţine acareturi au fost aduse din camera în care locuisem la Refugiu. Înainte de a pleca, mama a umplut un coş cu lenjerie şi alte câteva lucruri necesare. Eu am luat breviarul, un liturghier, câteva cărţi şi câteva caiete. Aceasta era toată averea noastră.
      Am pornit pe jos de la Becchi, ne-am oprit la Chieri şi, în seara zilei de 3 noiembrie 1846, am ajuns la Valdocco.

Nr vizitatori: 796751