Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

      Într-o zi, pe când erau prezenţi don Sebastiano Pacchiotti şi alţi preoţi în camera mea, don Borel mi-a spus:
      - Au apărut cam multe probleme. Aici, dacă nu salvăm ceva, riscăm să pierdem totul. Să destrămăm Oratoriul şi să ne păstrăm doar vreo douăzeci de copii dintre cei mai mici. Nimeni nu se va îngrijora dacă continuăm să facem catehism cu un grupuleţ de copii. Între timp, Dumnezeu ne va indica drumul cel mai potrivit ca să continuăm.
      - Nu destrămăm nimic - am răspuns. Avem deja un sediu: o curte largă şi spaţioasă, o casă pregătită pentru mulţi copii, o biserică şi porticuri. Sunt şi preoţi şi seminarişti gata să lucreze pentru noi.
      - Dar unde sunt aceste lucruri? - m-a întrebat don Borel.
      - Nu ştiu. Dar ştiu că există şi sunt la dispoziţia noastră.
      Atunci don Borel a izbucnit în plâns. A exclamat:
      - Sărmanul Don Bosco, e plecat cu totul.
      M-a luat de mână, m-a sărutat şi a plecat cu don Pacchiotti şi cu ceilalţi. Am rămas singur în camera mea.

Nr vizitatori: 796751