Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

      Pentru mulţi şcoala duminicală dădea rezultate bune. Pentru alţii, în schimb, era insuficientă pentru că aveau o memorie slabă. Uitau de la o duminică la alta tot ceea ce învăţaseră. Această constatare m-a făcut să încep şcolile serale zilnice: le-am început la Refugiu, au devenit mai regulate în casa Moretta, s-au perfecţionat şi mai mult la Valdocco, primul loc, în sfârşit, stabil.
      Şcolile serale regulare aveau două mari avantaje: încurajau mulţi băieţi să vină să înveţe să scrie şi să citească, lucruri de care aveau neapărată nevoie; în acelaşi timp, dădeau tuturor posibilitatea să se instruiască în religie, fapt care era şi scopul principal al muncii noastre.
      Încurajat de buna reuşită la scris şi la citit a şcolilor serale, am adăugat matematica şi desenul. Era pentru prima dată când, prin părţile noastre, se făceau şcoli serale aşa de populare. Mulţi vorbeau ca despre o mare noutate. Profesori şi oameni de seamă veneau să observe metodele noastre. Chiar şi Municipiul din Torino a trimis o comisie, condusă de cavalerul Giuseppe Duprè, ca să vadă dacă rezultatele erau chiar aşa de bune cum se spunea. Inspectorii au pus întrebări elevilor despre pronunţarea în italiană, despre operaţii aritmetice şi le-au cerut elevilor să recite câteva fragmente. La sfârşit au rămas uimiţi văzând că tineri, rămaşi analfabeţi până la 18 - 20 de ani, făcuseră, în puţine luni, progrese rapide în educaţie şi în instruire. Ceea ce îi entuziasma pe acei domni era faptul că, în timp ce mulţi umblau pe drumuri, un mare număr de copii stăteau aplecaţi peste cărţi.
      Raportul lor, citit la Municipiu, ne-a adus un premiu de 300 de lire care ne-a fost acordat până la sfârşitul anului 1878.
      Şi Municipiul a imitat metoda noastră. În puţini ani, şcolile serale s-au împrăştiat în toate oraşele principale ale Piemontelui.

Nr vizitatori: 796510