Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

       Un grup de băieţi au devenit prietenii mei din primele zile ale intrării mele în Colegiu. Mă pomeneam cu ei în jur când trebuia să ies în lungul străzilor şi prin pieţe. Mă urmau şi în sacristia bisericii Colegiului. Nu aveam, însă, un loc unde să-i adun ca să dau un minim de stabilitate proiectului meu de a-i ajuta.
       O întâmplare ciudată a provocat realizarea acelui plan. Din acestă întâmplare a rezultat activitatea mea în favoarea tinerilor care hoinăreau pe străzile oraşului şi, în special, a acelora care ieşeau din puşcării.
       În sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a Mariei (8 decembrie 1841), la ora stabilită, îmi îmbrăcam hainele sacre ca să celebrez Sfânta Liturghie. Sacristierul, Giuseppe Comotti, văzând într-un colţ un băiat, l-a chemat să ministreze la liturghie.
       - Nu ştiu, i-a răspuns foarte ruşinat.
       - Hai, vino să ministrezi la liturghie, a insistat.
       - Dar nu ştiu, nu am mai ministrat.
       - Atunci eşti un dobitoc! - s-a enervat sacristierul. Dacă nu ştii să ministrezi la liturghie de ce vii în sacristie? Tot nervos, a apucat băţul pe care îl folosea ca să aprindă lumânările, la izbit de umerii şi de capul sărmanului băiat care a şters-o la fugă. Atunci am strigat sacristierului:
       - Dar ce faceţi? De ce loviţi băiatul? Ce rău v-a făcut?
       - Vine în sacristie şi nici măcar nu ştie să ministreze!
       - Şi pentru asta trebuie să-l bateţi?
       - Dumneavoastră ce vă pasă?
       - Îmi pasă mult pentru că-mi e prieten. Chemaţi-l imediat înapoi. Trebuie să vorbesc cu el.

Nr vizitatori: 797192