Centrul Don Bosco România


Un grup de băieți au devenit prietenii mei din primele zile ale intrării mele în Colegiu. Mă pomeneam cu ei în jur când trebuia să ies în lungul străzilor și prin piețe. Mă urmau și în sacristia bisericii Colegiului. Nu aveam, însă, un loc unde să-i adun ca să dau un minim de stabilitate proiectului meu de a-i ajuta.

O întâmplare ciudată a provocat realizarea acelui plan. Din acestă întâmplare a rezultat activitatea mea în favoarea tinerilor care hoinăreau pe străzile orașului și, în special, a acelora care ieșeau din pușcării.

În sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a Mariei (8 decembrie 1841), la ora stabilită, îmi îmbrăcam hainele sacre ca să celebrez Sfânta Liturghie. Sacristierul, Giuseppe Comotti, văzând într-un colț un băiat, l-a chemat să ministreze la liturghie.

- Nu știu, i-a răspuns foarte rușinat.

- Hai, vino să ministrezi la liturghie, a insistat.

- Dar nu știu, nu am mai ministrat.

- Atunci ești un dobitoc! - s-a enervat sacristierul. Dacă nu știi să ministrezi la liturghie de ce vii în sacristie? Tot nervos, a apucat bățul pe care îl folosea ca să aprindă lumânările, la izbit de umerii și de capul sărmanului băiat care a șters-o la fugă. Atunci am strigat sacristierului:

- Dar ce faceți? De ce loviți băiatul? Ce rău v-a făcut?

- Vine în sacristie și nici măcar nu știe să ministreze!

- Și pentru asta trebuie să-l bateți?

- Dumneavoastră ce vă pasă?

- Îmi pasă mult pentru că-mi e prieten. Chemați-l imediat înapoi. Trebuie să vorbesc cu el.

Nr vizitatori: 1082961
Harta Site Politică de confidențialitate