Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

      Însoţit de Pancrazio Soave am ajuns în faţa unei cocioabe cu un singur etaj, cu o scară şi un balcon mâncate de carii. În jur erau grădini, pajişti, ogoare. Mă pregăteam să urc scara când, domnul Pinardi mi-a zis:
      - Nu, locul pentru dumneavoastră este în spate.
      Era un şopron lung (15 metri pe 6) care, într-o parte, se sprijinea de zidul casei, iar de cealaltă parte, cobora până la un metru de la pământ. Putea folosi ca magazie sau ca depozit de lemne, nu pentru altceva. Am intrat cu capul aplecat ca să nu mă lovesc de acoperiş.
      - Prea scundă, nu-mi foloseşte - am spus.
      - O voi schimba cum vreţi, a răspuns politicos Pinardi. Voi săpa, voi face trepte, voi schimba podeaua, dar ţin să faceţi aici laboratorul.
      - Nu este un laborator ci un Oratoriu, o mică biserică pentru a aduna nişte băieţi.
      - Şi mai bine. Eu sunt un cântăreţ şi voi veni să vă dau o mână de ajutor. Voi aduce şi două scaune: unul pentru mine, unul pentru soţia mea. Şi apoi, am în casă o lampă: o voi aduce aici. Haideţi să facem acest contract.
      Cumsecade om! Era, într-adevăr, mulţumit să aibă în casă o biserică.
      - Dragul meu prieten, i-am spus, îţi mulţumesc pentru bunăvoinţă. Dacă îmi garantaţi că veţi coborâ nivelul la cinzeci de centimetri, pot să accept. Dar cât vreţi pentru chirie?
      - Trei sute de lire. Mi s-a oferit şi mai mult dar prefer să închiriez unui preot, în special dacă vrea să facă o biserică.
      - Vă dau trei sute şi douăzeci de lire cu condiţia să-mi închiriaţi şi petecul de pământ din jurul şopronului ca să aibă loc copiii să se joace acolo. Trebuie, însă, să-mi daţi cuvântul că voi putea veni cu copiii mei chiar duminica viitoare.
      - De acord. Batem palma. Veniţi chiar duminică. Va fi totul pregătit.

Nr vizitatori: 796751