Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


      După terminarea studiilor la Colegiu, a trebuit să-mi asum conducerea unui spital şi, în plus, să predic şi să spovedesc într-un institut care găzduia patru sute de fete. Cum să mai găsesc timp şi pentru Oratoriu? Unde să mă mai întâlnesc cu copii şi tinerii?
      Don Borel, preotul care mă ajutase până în acel moment îmi dădu un sfat: camera care îmi fusese destinată putea fi folosită ca loc de întâlnire pentru băieţii care se adunau la biserica Sfântul Francisc de Assisi; între timp se putea cîuta o soluţie mai bună. Aşadar am decis mutarea Oratoriului pe lângă Refugiul Marchizei Barolo. Însă în scurt timp spaţiul deveni neîncăpător pentru cei 200 de băieţi.
      După aprobarea arhiepiscopului Fransoni am improvizat prima noastră capelă în interiorul clădirii destinat Micului Spital care era încă în construcţie.
     Acesta era locul pe care Providenţa ni l-a încredinţat pentru prima biserică a Oratoriului. Ca să ajungi aici, trebuia să intri pe uşa Micului Spital, să parcurgi o mică stradă care separa clădirea de Spitalul Cottolengo şi să urci pe scara interioară până la al treilea etaj.
       Am numit Oratoriul “al Sfântului Francisc de Sales” din două motive:
       1. Marchiza Barollo dorea să înfiinţeze o congregaţie de preoţi sub ocrotirea acestui sfânt şi pusese să se picteze tabloul său la intrarea clădirii pe care am transformat-o în Oratoriu.
       2. Munca noastră cerea mult calm şi foarte multă blândeţe. Ne-am pus aşadar sub ocrotirea Sfântului Francisc de Sales ca el să obţină pentru noi de la Dumnezeu extraordinara sa blândeţe şi succesul său în apostolat.
       Mai era şi un alt motiv. Greşelile împotriva religiei, în special protestantismul, începeau, din nefericire, să se infiltreze şi prin părţile noastre, mai ales în Torino. Ne-am pus sub protecţia Sfântului Francisc de Sales ca să ne ajute în apărarea credinţei.
       8 decembrie 1844. Este sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri; este foarte frig şi ninge uimitor. Cu permisiunea arhiepiscopului, binecuvântăm mult-aşteptata capelă. Celebrez Sfânta Liturghie şi mulţi băieţi se spovedesc şi se împărtăşesc. În timpul liturghiei plâng de bucurie pentru că, de acum, Oratoriul mi se părea un lucru făcut. Voi putea, în sfârşit, să adun tinerii cei mai părăsiţi şi cei mai pândiţi de primejdia de a o apuca pe un drum greşit. Voi putea să le dau posibilitatea de a deveni prietenii lui Dumnezeu.

Nr vizitatori: 796508