Centrul Don Bosco România


Mulți au promis Fecioarei că o să spună Rozariul întreg timp de luni de zile, alții pentru un an, alții pentru toată viața. A fost câte unul care a promis să postescă, cu pâine și apă, pentru mai multe luni, pentru mai mulți ani, pentru toată viața. Sunt sigur că mulți tineri zidari au postit cu pâine și apă timp de săptămâni întregi, continuând munca grea de dimineață până seara. În scurta pauză care le era acordată, mergeau să o petreacă în fața Preasfântului Sacrament. Dumnezeu i-a ascultat. Era o sâmbătă seara când doctorii au făcut vizita și și-au dat sentința: aceea ar fi fost ultima mea noapte din viață. Și eu eram convins, pentru că nu mai aveam putere și aveam hemoragii continue. Noaptea, târziu, am simțit o mare dorință de a dormi și am ațipit. Când m-am trezit, eram în afara pericolului. Doctorii Botta și Caffasso m-au vizitat dimineață și mi-au zis să merg să mulțumesc Fecioarei pentru harul primit.

Vestea a adus bucurie printre tinerii mei. Nu vroiau să creadă dacă nu mă vedeau. Și, în fapt, m-au văzut puține zile mai târziu. Rezemat într-un baston m-am îndreptat înspre Oratoriu. M-au primit cântând și plângând cu o așa afecțiune, că e mai ușor să ți-o imaginezi decât să o descrii. Au cântat un imn de mulțumire lui Dumnezeu, m-au copleșit de aclamări și de entuziasm.

M-am îngrijit imediat de o chestiune importantă: pe când eram la un pas de moarte, îndemnați de entuziasm și afecțiune, mulți făcuseră promisiuni enorme, practic imposibil de ținut. Le-am schimbat în promisiuni mai ușoare și mai simple.

Nr vizitatori: 1091250
Harta Site Politică de confidențialitate