Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


      Mulţi au promis Fecioarei că o să spună Rozariul întreg timp de luni de zile, alţii pentru un an, alţii pentru toată viaţa. A fost câte unul care a promis să postescă, cu pâine şi apă, pentru mai multe luni, pentru mai mulţi ani, pentru toată viaţa. Sunt sigur că mulţi tineri zidari au postit cu pâine şi apă timp de săptămâni întregi, continuând munca grea de dimineaţă până seara. În scurta pauză care le era acordată, mergeau să o petreacă în faţa Preasfântului Sacrament. Dumnezeu i-a ascultat. Era o sâmbătă seara când doctorii au făcut vizita şi şi-au dat sentinţa: aceea ar fi fost ultima mea noapte din viaţă. Şi eu eram convins, pentru că nu mai aveam putere şi aveam hemoragii continue. Noaptea, târziu, am simţit o mare dorinţă de a dormi şi am aţipit. Când m-am trezit, eram în afara pericolului. Doctorii Botta şi Caffasso m-au vizitat dimineaţă şi mi-au zis să merg să mulţumesc Fecioarei pentru harul primit.
      Vestea a adus bucurie printre tinerii mei. Nu vroiau să creadă dacă nu mă vedeau. Şi, în fapt, m-au văzut puţine zile mai târziu. Rezemat într-un baston m-am îndreptat înspre Oratoriu. M-au primit cântând şi plângând cu o aşa afecţiune, că e mai uşor să ţi-o imaginezi decât să o descrii. Au cântat un imn de mulţumire lui Dumnezeu, m-au copleşit de aclamări şi de entuziasm.
      M-am îngrijit imediat de o chestiune importantă: pe când eram la un pas de moarte, îndemnaţi de entuziasm şi afecţiune, mulţi făcuseră promisiuni enorme, practic imposibil de ţinut. Le-am schimbat în promisiuni mai uşoare şi mai simple.

Nr vizitatori: 796508