Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

      În mai 1886, cu toate că lucrările din interior nu fuseseră încă terminate, decisei consacrarea bazilicii Preasfintei Inimi. Această construcţie înghiţise peste trei milioane de lire.
      Drumul până la Roma - cel de-al douăzecilea şi ultimul - a fost un adevărat Calvar. Dură zece zile, cu multe popasuri, din cauza oboselii şi a sănătăţii şubrede.
      Papa mă primi extrem de cordial, chiar în apartamentul său particular. Îmi ieşi înainte zâmbitor şi mă prinse delicat de mână:
      - O, scumpul meu Don Bosco, cum te simţi, cum te simţi? mă întrebă el cu o rară amabilitate. Mi se pare că ţi-e cam frig, nu-i aşa?
      Merse la patul său şi, dând la o parte perdeaua, luă o pătură:
      - Vezi aceasta frumoasă pătură de hermelină? Mi-a fost dăruită chiar azi pentru jubileul meu sacerdotal (cincizeci de ani de la hirotonire). Vreau ca dumneata, Don Bosco, să fii primul care o foloseşti.
      Şi, după ce mă aşeză pe un scaun, mi-o întinse pe genunchi. Sfântul Părinte binecuvântă munca, toate operele şi realizările, familiile religioase şi ne mulţumi, în special, pentru Bazilica Preasfintei Inimi.

Nr vizitatori: 796751