Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

      Boala aceea mă atinsese la începutul anului 1846. Încă mai locuiam într-o cameră la Refugiu, dar mă pregăteam să mă mut la Valdocco (unde se transferase deja Oratoriul).
      Am mers să petrec câteva luni de convalescenţă alături de familia mea, la Becchi. Ar fi trebuit să stau mai mult printre colinele mele, dar tinerii începuseră să vină să mă viziteze în grupuri din ce în ce mai numeroase. Nu mai aveam nici tihnă, nici linişte.
      Toţi cei cu care am vorbit în timpul acela, m-au sfătuit să părăsesc Torino şi să merg pentru câţiva ani în locuri îndepărtate, ca să încerc să-mi recuperez cu adevărat sănătatea. Chiar şi arhiepiscopul şi don Cafasso erau de această părere. Dar, prea îmi părea rău să-i abandonez pe copii. La sfârşit mi-au dat voie să mă întorc la Oratoriu însă cu obligaţia de a nu spovedi şi de a nu predica pentru doi ani.
      Nu am ascultat. Întors la Oratoriu, am reînceput să lucrez ca mai înainte şi, pentru douăzeci şi şapte de ani nu am mai avut nevoie nici de doctori nici de pastile. Din toate acestea m-am convins de un lucru: nu munca dăunează sănătăţii.

Nr vizitatori: 796508