Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

      Nu numai tinerii abandonaţi aveau nevoie de ajutor, ci şi tinerele care aveau aceaşi soartă. Preocupările mele, însă, nu-mi permiteau să mai deschid un alt front de lucru, cu toate că vedeam necesitatea şi mulţi binefăcători şi chiar episcopi îmi cereau aceasta.
      Impulsul final veni de la Sfântul Părinte cu ocazia unei vizite la Roma în 1871, fapt care mă convinse că era voia lui Dumnezeu.
       Lucrurile se desfăşurară ca de la sine. Don Pestarino, un preot care conducea apostolatul unor tinere din satul său îmi ceru de mai multe ori ajutorul în a organiza viaţa lor dedicată aproapelui.
      Aceste tinere se ocupau cu apostolatul printre alte tinere. Se ocupau, îndeosebi, de cele cărora părinţii nu le prea purtau de grijă, menţinând spiritul cel bun în cele mai mari. Spre acest scop aranjaseră şi o mică croitorie înzestrată cu tot ce trebuie, într-o căscioară oferită de Don Pestarino unde, pe lângă croitul hainelor, se învăţa, tot atât de bine, cel al virtuţilor. Cu timpul reuşiră să deschidă şi un Azil pentru copilele părăsite şi un Oratoriu festiv pentru femei.
      Sufletul acestei mişcări era Maria Mazzarello care, deşi nu ştia scrie şi citi, - pe atunci nu existau şcoli publice pentru fete -, avea asupra celorlalte un necontestat ascendent. În timpul ciumei, caritatea ei eroică ajunsese proverbială. Deşi fără voturi şi fără mănăstire, toţi îi spuneau „Sora” de caritate şi admirau mintea ei trează, seninătatea de suflet şi o voinţă rară. Chiar dacă în ochii lumii era etichetată drept „analfabetă”, în lucrurile lui Dumnezeu vedea limpede şi departe. Iată baza de la care am plecat.
      Îmi convocai colaboratorii şi le spusei:
      - Numeroase personalităţi marcante m-au îndemnat stăruitor să facem, pentru fete, acel bine mult-puţin pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, încercăm să-l facem băieţilor. Dacă ar fi să-mi ascult numai pornirile şi înclinaţiile mele, nu m-aş avânta nicicând în acest câmp de apostolat; însă date fiind insistenţele tot mai stăruitoare şi mai repetate ce mi se fac, îndeosebi din partea unor persoane demne de cea mai aleasă stimă, mi-e teamă acum ca nu cumva să mă împotrivesc unui plan al Providenţei, dacă nu aş lua lucrurile cu cea mai mare seriozitate. De aceea v-o propun şi vouă, cerându-vă să cumpăniţi bine în faţa Domnului, cântărind motivele proşi contra, spre a lua apoi acea hotărâre care să promoveze mai bine mărirea lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor. Iată pentru ce, în toată această lună mai, rugăciunile noastre vor avea drept scop să obţinem de la Dumnezeu lumina necesară în această importantă chestiune.
      Cu toţii deciseră crearea unei a două oştiri, care, în paralel cu Salezienii, să ofere şi tineretului feminin beneficiile unei educaţii creştine autentice.
      Se născu astfel Congregaţia Ficele Mariei Ajutorul Creştinior.

Nr vizitatori: 797190