Centrul Don Bosco România


Nu numai tinerii abandonați aveau nevoie de ajutor, ci și tinerele care aveau aceași soartă. Preocupările mele, însă, nu-mi permiteau să mai deschid un alt front de lucru, cu toate că vedeam necesitatea și mulți binefăcători și chiar episcopi îmi cereau aceasta.

Impulsul final veni de la Sfântul Părinte cu ocazia unei vizite la Roma în 1871, fapt care mă convinse că era voia lui Dumnezeu.

Lucrurile se desfășurară ca de la sine. Don Pestarino, un preot care conducea apostolatul unor tinere din satul său îmi ceru de mai multe ori ajutorul în a organiza viața lor dedicată aproapelui.

Aceste tinere se ocupau cu apostolatul printre alte tinere. Se ocupau, îndeosebi, de cele cărora părinții nu le prea purtau de grijă, menținând spiritul cel bun în cele mai mari. Spre acest scop aranjaseră și o mică croitorie înzestrată cu tot ce trebuie, într-o căscioară oferită de Don Pestarino unde, pe lângă croitul hainelor, se învăța, tot atât de bine, cel al virtuților. Cu timpul reușiră să deschidă și un Azil pentru copilele părăsite și un Oratoriu festiv pentru femei.

Sufletul acestei mișcări era Maria Mazzarello care, deși nu știa scrie și citi, - pe atunci nu existau școli publice pentru fete -, avea asupra celorlalte un necontestat ascendent. În timpul ciumei, caritatea ei eroică ajunsese proverbială. Deși fără voturi și fără mănăstire, toți îi spuneau „Sora” de caritate și admirau mintea ei trează, seninătatea de suflet și o voință rară. Chiar dacă în ochii lumii era etichetată drept „analfabetă”, în lucrurile lui Dumnezeu vedea limpede și departe. Iată baza de la care am plecat.

Îmi convocai colaboratorii și le spusei:

- Numeroase personalități marcante m-au îndemnat stăruitor să facem, pentru fete, acel bine mult-puțin pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, încercăm să-l facem băieților. Dacă ar fi să-mi ascult numai pornirile și înclinațiile mele, nu m-aș avânta nicicând în acest câmp de apostolat; însă date fiind insistențele tot mai stăruitoare și mai repetate ce mi se fac, îndeosebi din partea unor persoane demne de cea mai aleasă stimă, mi-e teamă acum ca nu cumva să mă împotrivesc unui plan al Providenței, dacă nu aș lua lucrurile cu cea mai mare seriozitate. De aceea v-o propun și vouă, cerându-vă să cumpăniți bine în fața Domnului, cântărind motivele proși contra, spre a lua apoi acea hotărâre care să promoveze mai bine mărirea lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. Iată pentru ce, în toată această lună mai, rugăciunile noastre vor avea drept scop să obținem de la Dumnezeu lumina necesară în această importantă chestiune.

Se născu astfel Congregația Ficele Mariei Ajutorul Creștinior.

Nr vizitatori: 1091255
Harta Site Politică de confidențialitate